Pe aceeasi ulicioara...

                                           Pe aceeaşi ulicioară
                                           Bate luna în fereşti,
                                           Numai tu de după gratii
                                           Vecinic nu te mai iveşti!

                                            Şi aceiaşi pomi în floare
                                            Crengi întind peste zaplaz,
                                            Numai zilele trecute
                                            Nu le fac să fie azi.

                                            Altul este al tău suflet,
                                            Alţii ochii tăi acum,
                                            Numai eu, rămas acelaşi,
                                            Bat mereu acelaşi drum.

                                            Ah, subţire şi gingaşă
                                            Tu păşeai încet, încet,
                                            Dulce îmi veneai în umbra
                                            Tăinuitului boschet

                                            Şi lăsându-te la pieptu-mi,
                                            Nu ştiam ce-i pe pământ,
                                            Ne spuneam atât de multe
                                            Făr-a zice un cuvânt.

                                            Sărutări erau răspunsul
                                            La-ntrebări îndeosebi,
                                            Şi de alte cele-n lume
                                            N-aveai vreme să întrebi.

                                            Şi în farmecul vieţii-mi
                                            Nu ştiam că-i tot aceea
                                            De te razimi de o umbră
                                            Sau de crezi ce-a zis femeia.

                                            Vântul tremură-n perdele
                                            Astăzi ca şi alte dăţi,
                                            Numai tu de după ele
                                            Vecinic nu te mai arăţi!

                                                          de Mihai Eminescu

Craciunul copiilor

sursa foto

                                       Dragi copii din tara asta,
                                       Va mirati voi cum se poate,
                                       Mos Craciun, din cer de-acolo,
                                       Sa le stie toate, toate.

                                       Uite cum: Va spune Badea...
                                       Iarna'n noapte, pe zapada,
                                       El trimite câte-un înger
                                       La fereastra ca sa vada...

                                       Ingerii se uita'n casa
                                       Vad si spun, iar mosul are
                                       Colo'n cer, la el in tinda,
                                       Pe genunchi o carte mare.

                                       Cu condei de-argint el scrie
                                       Ce copil si ce purtare...
                                       Si de-acolo stie Mosul,
                                       Ca-i siret el, lucru mare.

                                                     de Octavian Goga

Rozele - poezie

 

                           De ziua numelui, în  dar

                           Primise roze Anisoara...
                           Le-a strâns frumos într-un pahar,
                           Dar rozele murira seara...

                           Le cerceteaza tremurând,
                           Nedumerita, mititica,
                           De ce s-au stins asa curând?
                           Nu le facuse doar nimica...

                           Si gândul ei nevinovat
                           Se-ntuneca de-atâta jale
                           Când vede cum s-a spulberat
                           Podoaba mândrelor petale...

                           Acum, cu drag, le-aduna iar.

                           O, de-ar putea, le-ar da fiinta!

                           Dar izbucneste-n plâns amar

                           Vazând ca e cu neputinta...

                           Sarman copil nestiutor
                           Ce plângi sarmana ta comoara,
                           Asemeni rozelor ce mor,
                           Tot ce ni-e drag e dat sa  moara...
                                      
                                              de Stefan Octavian Iosif

O, ramai

Teiul lui Mihai Eminescu din Parcul Copou din Iasi

                                                  "O, ramai, ramai la mine,
                                                   Te iubesc atat de mult!
                                                   Ale tale doruri multe
                                                   Numai eu stiu sa le-ascult;


                                                   In al umbrei intuneric
                                                   Te asemen unui print
                                                   Ce se uit-adanc in ape
                                                   Cu ochi negrii si cuminti;


                                                   Si prin vuietul de valuri
                                                   Prin miscarea naltei ierbi,
                                                   Eu te fac s-auzi in taina
                                                   Mersul cardului de cerbi;


                                                   Eu te vad rapit de farmec
                                                   Cum ingani cu glas domol,
                                                   In a apei stralucire
                                                   Intinzand piciorul gol


                                                   Si privind in luna plina
                                                   La vapaia de pe lacuri,
                                                   Anii tai se par ca clipe,
                                                   Clipe dulci se par ca veacuri."


                                                   Astfel zise lin padurea,
                                                   Bolti asupra-mi clatinand;
                                                   Suieram l-a ei chemare
                                                   S-am iesit in camp razand.


                                                   Astazi chiar de m-as intoarce
                                                   A-ntelege n-o mai pot...
                                                   Unde esti copilarie,
                                                   Cu padurea ta, cu tot?

                                                                                       de Mihai Eminescu

Mihai Eminescu a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura romana, supranumit si "luceafarul poeziei romanesti.

S-a nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani  si a decedat la 15 iunie 1889 la Bucuresti.

Poezia "O ramai" ramane una din cele mai frumoase poezii ale lui Mihai Eminescu.

Pe langa plopii fara sot

                 

             

              Pe langa plopii fara sot

              Adesea am trecut;

              Ma cunosteau vecinii toti-

              Tu numai cunoscut.

              La geamul tau ce stralucea

              Privii atat de des

              O lume-ntreaga-ntelegea
              Tu nu mai inteles.


              De cate ori am asteptat
              O soapta de raspuns
              O zi din viata sa-mi fi dat
              O zi mi-era de-ajuns.


              O ora sa fi fost amici
              Sa ne iubim cu dor
              S-ascult de glasul gurii mici
              O ora si sa mor.


              Dandu-mi din ochiul tau senin
              O raza din-adins
              In calea timpilor ce vin
              O stea s-ar fi aprins.


              Ai fi trait in veci de veci
              Si randuri de vieti
              Cu ale tale brate reci
              Inmarmureai maret.


              Un chip de-a pururi adorat
              Cum nu mai au perechi
              Acele zane ce străbat
              Din timpurile vechi.


              Caci te iubeam cu ochi pagani
              Si plini de suferinti,
              Ce mi-i lasara din batrani
              Parintii din parinti.


              Azi nici macar îmi pare rau
              Ca trec cu mult mai rar,
              Ca cu tristete capul tau
              Se-ntoarce în zadar,


              Caci azi le semeni tuturor
              La umblet şi la port,
              Si te privesc nepasator
              C-un rece ochi de mort.


              Tu trebuia sa te cuprinzi
              De acel farmec sfant
              Si noaptea candela s-aprinzi
              Iubirii pe pamant.


                               de Mihai Eminescu

 Fotografii facute in orasul Iasi, in locul numit "Plopii fara sot".

Rondeluri

                                Rondelul marilor roze 

                               Mari roze bogate si grele
                               Abia mai pot capul sa-si tină
                               De luxul ce poarta pe ele,
                               Scaldate-n albastra lumina.

                               Miresme plutesc prin gradina,
                               Iar roua desira margele
                               Pe roze bogate si grele,
                               Ce-abia mai pot capul sa-si tina.

                               Avantul simtirilor mele
                               Ma duce-ntr-o sfera senină
                               De ceaţa lumestilor rele,
                               In care, pe frunte-mi se-nclină
                               Mari roze bogate si grele.

                              Rondelul rozei ce infloreste

                              O roza infloreste suava

                              Ca nor risipit e necazul

                              Puternic ma poarta extazul

                              Spre-o inalta si tainica slava.

                              Nu-mi pasa de-a vietii otrava,

                              De chinul ce-si urca talazul

                              O roza-nfloreste, suava;

                              Ca nor risipit e necazul.

                              Stapan sunt de-acum pe ragazul

                              Sa-mi fac din ursita o sclava,

                              Si nu mai e viata grozava

                              Desi mi-a brazdat tot obrazul

                              O roza-nfloreste, suava.

                                           poezii de Alexandru Macedonski

A revenit frumoasa primavara

Fotografii personale

      Sonet- A revenit frumoasa primavara

                                    de Alexandru Vlahuta

                        A revenit frumoasa primavara;
                        Copacii parca-s ninsi de-atata floare;
                        Dorinti copilaresti, renascatoare

                        Fac inimile noastre sa tresara ....

                        Iubire e in razele de soare,
                        Si farmec in a codrului fanfara,
                        Si visuri dulci în linistea de sara:
                        In cer si pe pamant e sarbatoare.

                        Ascult, privesc, respir cu lacomie,
                        Caci toata frumusetea asta-mi pare
                        Ca niciodata n-are sa mai fie!

                        Si-s fericit c-am fost o clipa-n stare
                        Sa simt, in marea lumii simfonie,
                        A gandurilor mele întrupare.

Primvara, de Lucian Blaga

sursa foto

                                    

                                        Primavara

                                              de Lucian Blaga

                                  A cunoaste. A iubi
                                  Înc-o data, iar si iara
                                  a cunoaste-nseamna iarna
                                  a iubi e primavara.

                                  A iubi - aceasta vine
                                  tare de departe-n mine.
                                  A iubi - aceasta vine
                                  tare de departe-n tine.

                                  A cunoaste. A iubi.
                                  Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
                                  A cunoaste - ce înseamna?
                                  A iubi - de ce ti-e teama?
                                  printre flori si-n mare iarba?

                                  Printre flori si-n mare iarba,
                                  patima fara pacate
                                  ne rastoarna-n infinit,
                                  cu rumoare si ardoare
                                  de albine re-ncarnate.

                                   Înc-odata, iar si iara,
                                   a iubi e primavara.


sursa

Veronica Micle- Poezii(I)

sursa foto               

                  Aubade

     Desteapta-te, iubita mea,
     Caci zorile-s acum pe cer
     Si eu-n genunchi 'naintea ta
     O sarutare voi sa-ti cer …

     Desteapta-te şi vino-n crang
     Sa-l vezi tu cat e de frumos,
     Iar eu in brate-mi sa te strang
     La poala teiului umbros.

     Desteapta-te, caci in curand
     Frumosul soare-al primaverii
     Trezeste lumea pe pamant
     Si-alunga farmecul tacerii.

                  In cenusa

       In cenusa sta ascunsa

       Foarte-adese o scanteie

       Si-o iubire nepatrunsa

       Intr-un suflet de femeie.

       Si de patima e arsa

       Inima ce ti-am dat tie,

       Dar iubirea-n ea nestearsa

       A ramas pentru vecie.


                  Sa pot intinde mana

      Sa pot intinde mana s-o pun pe fruntea ta,
      Incet, la o parte suvitele le-as da,
      Senina sa ramaie, curata ca un crin,
      Icoana de iubire la care sa ma-nchin.

      Dar tu ca un luceafar departe stralucesti,
      Abia cate o clipa in cale-mi te ivesti
      Apoi dispari; si-n urma ramai in gandul meu
      Vedenie iubita la care ma-nchin eu.

                         poezii de Veronica Micle

Poezii de dragoste (I)

            Steaua in care citim

    

 O stea in cer e steaua noastra,

 Mai sus de arbori si de munti

 E ca un semn ce ne-aminteste:

 Sa nu te uit, sa nu ma uiti.

 Lumina ei fara de moarte

 Cand o citesc, cand o citesti
 Se talmaceste atat de simplu
 Ca te iubesc, ca ma iubesti.

 Chiar daca o acopar norii,
 S-o asteptam. Se va ivi...
 Pe locul ei intotdeauna
 O voi gasi, o vei gasi.

 Ne-ncredinteaza ca pe-o taina
 Lumina, spre a i-o pastra.
 Ea de s-ar stinge, ar naste-o iara

 Iubirea mea, iubirea ta.

                  
                    de Vasile Romanciuc

             Spune-mi ceva

 Spune-mi ceva, dupa vorbele-acele
 Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele,
 Dulce-nfioara inima mea.
 Spune-mi ceva...

 Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu stie,
 Straniu, vorbele tale leagana-adie.
 Ca si o floare, vorbele tale m-ar mângâia.
 Spune-mi ceva...

                             de Adam Asnyk