Rondelul marilor roze
Abia mai pot capul sa-si tină
De luxul ce poarta pe ele,
Scaldate-n albastra lumina.
Miresme plutesc prin gradina,
Iar roua desira margele
Pe roze bogate si grele,
Ce-abia mai pot capul sa-si tina.
Avantul simtirilor mele
Ma duce-ntr-o sfera senină
De ceaţa lumestilor rele,
In care, pe frunte-mi se-nclină
Mari roze bogate si grele.
Rondelul rozei ce infloreste
O roza infloreste suava
Ca nor risipit e necazul
Puternic ma poarta extazul
Spre-o inalta si tainica slava.
Nu-mi pasa de-a vietii otrava,
De chinul ce-si urca talazul
O roza-nfloreste, suava;
Ca nor risipit e necazul.
Stapan sunt de-acum pe ragazul
Sa-mi fac din ursita o sclava,
Si nu mai e viata grozava
Desi mi-a brazdat tot obrazul
O roza-nfloreste, suava.
poezii de Alexandru Macedonski
