Adesea am trecut;
Ma cunosteau vecinii toti-
Tu numai cunoscut.
La geamul tau ce stralucea
Privii atat de des
O lume-ntreaga-ntelegeaTu nu mai inteles.
De cate ori am asteptat
O soapta de raspuns
O zi din viata sa-mi fi dat
O zi mi-era de-ajuns.
O ora sa fi fost amici
Sa ne iubim cu dor
S-ascult de glasul gurii mici
O ora si sa mor.
Dandu-mi din ochiul tau senin
O raza din-adins
In calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins.
Ai fi trait in veci de veci
Si randuri de vieti
Cu ale tale brate reci
Inmarmureai maret.
Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zane ce străbat
Din timpurile vechi.
Caci te iubeam cu ochi pagani
Si plini de suferinti,
Ce mi-i lasara din batrani
Parintii din parinti.
Azi nici macar îmi pare rau
Ca trec cu mult mai rar,
Ca cu tristete capul tau
Se-ntoarce în zadar,
Caci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Si te privesc nepasator
C-un rece ochi de mort.
Tu trebuia sa te cuprinzi
De acel farmec sfant
Si noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pamant.
de Mihai Eminescu
Fotografii facute in orasul Iasi, in locul numit "Plopii fara sot".
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu