Poezie crestina

                   O, iartă-mi, te rog, Doamne

                                     de Traian Dorz

       O, iartă-mi, te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
       Prin care-Ți cer doar pâine și pază și minuni;
       Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
       Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
       În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta
       Îți cer, Îți cer într-una să faci Tu voia mea.
       Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vrei
       Ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai.
       Gândindu-mă că dacă Îți cânt și Te slăvesc
       Am drept să-Ți cer într-una să faci tot ce doresc...
       O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
       Și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta:
       Nu tot cerându-Ți Ție să fii Tu robul meu,
       Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
       Să înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga
       E să doresc ca-n toate să fie voia Ta.